Alizee
Îmi e dor în dimineața asta de blândețea în chip absent. De-o parte feeria obscură din jur, de cealaltă parte o lume închis creată, de nepătruns. Mă întreb unde ți-ar plăcea să fii deși știu. E ca o mutuală înțelegere a existenței noastre însăși existența ta in mine. Privirea-mi cade pe buze, într-o adiere de alizee delicată. Un sărut al străzii se vrea parfum într-o boare de vânt adiată. Risipind absența. Adâncind tăcerea.