Se luminează de ziuă
Se luminează de ziuă! Tu auzi? Cerul iși cheamă heruvimii să-i trezească norii în sunet de fluier. Răsare dimineața din zorile ce-și cântă ivirea. Culori de semi-întuneric se retrag încet, dansând unui cer albastru încețoșat de aburii răsfirați pe piscuri de munte. Ecoul ce bate piatra ajunge la apa ce-și preia susurul, lacrima sfințirii celor neatinse curge tămăduind...se disipește întunericul, luminând. Se deschide floarea, roua o trezește în glasul dimineții. Abia ce-și arată culoarea, și plinătatea Soarelui o-ncălzește ieșind din orizonturi în fîșii de lumină. Se leagănă iarba! Tu auzi? Îi simt răcoarea ce îi încălzise verdele în timpul nopții. Brațele mele cuprind zorile într-o chemare ce-și cată unirea cu zarea. Se luminează de ziuă. Tu auzi sunetul doinit de fluier? Tu auzi fericirea dimineții cântându-ți zorile de zi?