Globul de cleștar... și cățelușul fericit
Da, ai auzit bine. Tocmai ce am aflat! Îți amintești cum îți spuneam că și-a găsit stăpân cățelușul drag? Am ceva să-ți spun, și eu știu că e așa, am eu sursa mea. Ea vine din lucrurile bune care aduc cu ele tot așa, lucrurile bune. Cățelușului, sigur, îi era dor de Muc. Dar tocmai asta s-a văzut. De doi tineri frumoși ce își doreau în viața lor chiar un cățeluș. Și tot au căutat, s-au tot uitat, toți le erau dragi. Și într-o zi,
l-au văzut chiar pe-al nostru cățelaș. El era frumos din cale afară! Ceva le spunea că era cățelul căutat, dorit, pe care l-ar iubi. Și i-au vorbit de cum l-au văzut. Ca și cu un om, Așa de bun era sufletul lor. Cățelul se gândi, nu e Muc, dar ce voce blândă are fata. O fi iubitoare. Ce tânăr politicos. O fi manierat. Era băiatul. Oare de ce s-au uitat la mine așa cu drag? Pesemne sunt frumos și chiar le plac. Și au vorbit cu el, spunându-i că și l-ar dori, că ei vin de departe, că ar călători. Dar o dată ajuns acasă, casa lor e noua lui casă. Auzind aceasta nu a sărit în sus de bucurie dar se gândi, dacă o să-mi fie bine? Și a răspuns, cum fac cățelușii în stilul lor, cu ochii umezi, galeși, iubitori - să mergem atunci - păreți a fi oameni buni. Ajunși acasă, mare-i fu bucuria! Avea curte mare, grădină, loc de joacă cât încape. Când ce să vezi, surpriză! Apare o cățelușă blândă, frumoasă, prietenoasă. Așa deci, suntem doi! Și făcură cunoștință. Pe loc se-mprieteniră, ba chiar părea că se cunoșteau! Stăpânii cei tineri îl dusese pe tot locul și-i spuneau că e liber să stea unde vrea. Și-i dădură mâncare bună, apă proaspătă, îi pregătiră patul lângă cățelușa cealaltă! Cât de frumos îi vorbeau, parcă nu mai știau cum să facă să îl fericească! Așa da, îmi e bine la noua casă! Mare-i fu mirarea când noaptea veni de el să vadă, să-l mângâie, și-i spuse, noi te iubim și vrem să fii fericit! Ce bine a dormit, chiar din prima zi! Dimineața, ce făcură? L-au scos la plimbare, ei la asta nu se aștepta! Plimbări de dimineață, plimbări de seară, tot mai fericit era! Nimic nu-i lipsea! Și erau doi, și tinerii, dar și ei, fiecare cu lumea lor dar împreună! Știai că ei nu uită nimic? Îl vor ține minte pe primul drag stăpân dar ei mai au ceva, ce și tu știi. Cea mai mică bucurie e una mare, timpul nu există și nici culoare, doar iubire fără margini! Și ei răspund oricând la orice mângâiere, la orice dezmierdare, Deci acum ai înțeles? Cățelușii te-nvată să-i iubești. De le dai dragoste, dragoste primești! Dar tu dormi acum...somnul lin, acum că știi că au un nou stăpân inimos și bun!
Sigur, trebuie să-ți spun că nu e o iluzie, e doar o continuare firească a lui Muc pe care eu, ca povestitor, o opresc acum:)