Paleta florilor de câmp
unde macii îți zâmbesc de un roșu intens dând culoare buzelor tale abia atingându-le.
Dacă ar fi să desenez, aș creiona o floare. Dacă ar fi să o pictez i-aș da culoarea ochilor tăi ce se confundă cu marea. Dacă ar fi să îi dau nume, i-aș spune paleta florilor de câmp unde macii îți zâmbesc de un roșu intens, petală cu petală, de printre ei mi te pierzi. Dacă ar fi să aleg un anotimp aș alege primăvara, în așteptarea ei să-și scoată ghioceii în clopot gingășia, din topirea de pe acum uitată a zăpezii. Dacă ar fi să aleg un sunet, aș alege chiar clinchetul lor răsunând, chemându-te. Dacă ar fi să aleg pe ce drum să merg, aș alege cărarea codrilor ce-și nasc frunzele. Dacă ar fi să vii, aș alege o bancă pe malul marii să ne prindă în pragul înserării, al soarelui asfințit. Dacă ar fi să-l pictez pe Soare ca fiind floare, din galben strălucitor i-aș da culoarea roz-aprins al pulovărului meu țesut ce ți-ar tine de cald în nopțile reci, ți-ar aduce aminte de surâsul senin, de zorile prinse în dimineți. Cuvânt cu cuvânt ți-aș spune cum poezia din mine, devenită peste noapte un cânt, și-a găsit locașul ei sfânt. Dacă ar fi să te văd, aș vedea cum soarele răsare în fiecare dimineață la fel, cum se lasă înserarea când razele-și retrage a apune. Dacă ar fi să mă așez, aș alege nisipul desprins din deșert, și ți-as spune povești, cum că a fost odată o pasăre măiastră ce te-a fermecat dansând un dans al mâinilor. Și de-o fi să adormi, cântând ți-aș legăna visele.
De-ar fi să desenez, te-aș creiona pe tine iubito, ți-aș pune în păr o cunună de flori, s-o dai floare cu floare trecătorilor perechi, îndrăgostiți de mare...pierduți în ale muzicii suavă reverie ce le poartă pașii dincolo de zare.