Stă timpul în loc, mă țintuiește. Gândul se întoarce la același gând. Se coboară nevăzut atingând-mi ființa, nu pot să-l alung îmi pătrunde mintea. Își face loc printre rânduri să atingă corduri în acorduri cu muzica inimii. Ce vârtej de ape, ce vulcan se zbate. Îi simt sunetul și tunetul, gândul și-a luat inima aliat.Trupu-mi se face ghem scoțând un oftat...de dorință.Te chem.