Tăcerea lui tace. Tăcerea ei de-ar tăcea și ea. Dar cum ar putea? Căpșunilor sădite le simt mișcarea și unduirea în mine crescând. Firav lămâi ce te-ai prins! Ele se înalță din cântul știut descoperindu-mi taina frumuseții lor, reflectată-mi în verdele ochilor... un sir de constelații ce se plimbă în noapte și-mi șoptesc. Îmi vorbesc. Căpșuni încă verzi. Lămâi încă necoapte...și muzica lor de dragoste.