O lacrimă
s-a pornit din ochi să cadă, din ochii-ți mari și luminoși. Ochii deschiși, fără să mă vadă, prea se uitau fix într-un punct mort.
De lacrimi ce se tot prelingeau, chipul ei blând șiroind a lacrimi nu-l mai vedeam. I se ascunsese chipul ca de după un voal. De greutatea ce atârna, pleoapele îi închiseseră ochii, rostogolind, rând pe rând - o lacrimă, un suspin, o lacrimă, un suspin.
Din zâmbetul ei frumos, apare un surâs al unei amintiri ce și mai frumoasă o face, zărind-o printre lacrimi. Nu-i poți lua nici lacrima, nici plânsul, nici tristețea și nici surâsul. Prea adânc i s-au prins în chip, de durerea ce s-a așternut.
O lacrimă ce s-a pornit din ochi să cadă, în drumul ei o urmează pe cealaltă, și cad curgând de-a valma peste fața frumoasei cu ochii triști.