Știi de ce...
aș schimba destinele poveștilor din copilărie...le-aș da un final fericit pentru tine. În povestea mea copilul nu plânge, iubitul nu e trist, fata nu moare, pasărea se reface, mai poate să zboare. Soarele ca de foc răsare, se scaldă în mare potolindu-si setea când își adună razele s-o strălucească verde albastră. O rază din una de te-atinge se răsfrânge asupra mea. Mă pierd în valuri valuri așteptând acel cântec in care nopțile cusute din fire de mătase sunt ale noastre... știi de ce? Iubita-mi doarme liniștită, nu-i spun povestea tristă a păsării rănite. În zori când se trezește, doar va vedea că nu mai este, îi spun că am văzut-o pe o creangă din copac, că m-a trezit cu cântecul ei ce mă chema...să o aud la geam. Îi dăruiesc din macii roșii, de dragul lor i-am sădit în grădina mea, să îi am aproape când se scutură, prins de vraja ce mi-o adoarme în bratele-mi cuprinse după ea. Știi de ce?