Șoapte de amor
O întindere de roșu și-a așternut un covor al tulpinii lor de verde înfrunzit. În cor, cântându-și bucuria, primăvara de lalele a descins în gradina iubirii. În cupa-i înstelată, adunase șoapte de amor în văzul frumuseții. Sunetul soaptelor, vibrând ușor, atingea petala înflăcărată ce își urma deschiderea-i legănată, fluturând. Adierea unui vânt deslușea un ecou al îndrăgostiților de prin alte grădini ce dădeau în floare. Șoapte și amintiri. se-nmiresmau de parfumul de crin și de lavandă, umplând cupa de lalea într-un prea-plin de primăvară. Toate acele șoapte, spuse cândva în noapte, mă învăluiau în tăcerea lor. Ca prin farmec, la unison, cântând în cor, întinderea își închidea înstelarea cu lăsarea serii. Aceleași șoapte... își așteaptau deschiderea dimineții de primăvară cu amprenta unui roșu aprins de lalea.