Globul de cleștar...și toiagul fermecat
Îți amintești unde am rămas? Sigur te-ai minunat cum de Muc a zburat! Asta e o minune mare! Cine nu ar vrea să zboare?! Muc, deși în grabă a plecat, a reușit să ia din cuier un toiag, și-o să vezi, e fermecat! Și a mai luat o pereche de papuci năzdrăvani cu care putea să zboare iute că gândul, mai tare ca vântul, printre nori, prin văzduh. Ce fericit era Muc! Cu vântul vorbea, cu vântul se întrecea!
Și ajunge așa din zbor într-o altă lume, într-o împărăție! Și să vezi, căutau să numească pe cel mai iute alergator sa fie ștafeta marelui împărat. Muc a participat și nu e greu să ghicești că a câștigat cu papucii lui cei năzdrăvani.
Sfetnicii împăratului se vorbeau și nu știau cum să-l alunge. Cum, cel mai mic sa devină cel mai mare?! Au râs pe seama lui de cum l-au văzut și acum el să fie-n grații, să primească daruri, să fie el cel bogat?
Dar să ne întoarcem la Muc. Știi tu ce a făcut? Cu toiagul fermecat găsise o comoară pe care o împărțea la cei săraci, Muc i-a făcut fericiți. Și ție, și tie...le spunea. Sfetnicii l-au urmărit și au spus împăratului ceva neadevărat. Cum că Muc ar fi golit visteria, că lua din aurul de la palat. Și el s-a înfățișat la împărat spunându-i că e nevinovat! Nu le spusese nimic de toiag. L-au întemnițat pe bietul Muc. Îi era frig, era un întuneric, nu putea dormi. Ce necaz pe capul lui. Dar nu se lăsă. Ceru să vorbească chiar cu împăratul, îi spuse adevărul, cum că toiagul e fermecat. Nu le venea să creadă așa ceva, dar Muc le-a arătat de chiar. Împăratul de îndată, fiind avid și lacom după aur, a cerut toiagul. Ba chiar și papucii fermecați. În schimbul lor Muc a cerut să fie eliberat. Pe loc a și plecat din așa o împărăție, lacomi după avuție! Era iar sărac, fără puteri, flămând și însetat. Îi era foamea atât de mare și nu era nimic de mâncare. Dar într-un pom văzu smochine. Ah ce bune! Cu poftă le-a mâncat de s-a săturat. Și era și un izvor cu apă bună, bună, numai bună de băut. Dar ce văzu?! Nu!!! In oglinda apei nu era el! El era, dar cu urechi mari, atât de mari, că îl acopereau! Și cu un nas mare, din cale afară de mare! A dat iar de necaz. Dar vezi tu, cum se face că există vindecare. Se gândi să ia și din al doilea smochin. Ce mai, fu iar Muc cel mic, dispăruseră ca prin farmec ce l-a îngrozit! Deci așa să fie, te scapi de un râu ce vine, de mai încerci o să-ți fie iar bine! Și a scăpat! Dar ce idee îi vine-n cap! Dar tu dormi acum...o să continui mâine seară să vezi cum le vine el de hac celor din palat ducându-le smochine!
Povestea "Muc cel mic" de Wilhelm Huff povestită de Lîna:)