Raze de soare se răsfrâng printre nori de lumină, din strălucirea lor picături de apă îmbină curcubee în culori. Înspre seară, lumina Lunii înfășura cu blândețe albul zăpezii încălzită de peste zi. Și Soarele fusese blând cu ea, o încălzise abia atingând-o, cât să îi dea strălucirea, umbre și lumini jucăușe se reflectau prin albul de nea. Ca un semn, se interpuse între zi și noapte, o continuitate a luminii fără de care nu am fi. Liniștea adormi dând glas iubirii ce se trezise din al ei vis printre un joc de multiple oglinzi ce îi creșteau intensitatea cu fiecare oglindire. Un semn al iubirii trecute prin foc și apă, îmi adunase verdele constelatiilor laolaltă să impresoare munții. Din clipa lor înaltă își coborâseră privirea spre oglindirea ce le scaldă veșnicia. Din loc în loc, un ochi de apă se răsfață și prinde în lumina ei toată iarna noastră. Ca un clinchet imperceptibil, turțuri de gheață îmi cântau serenada în locuri tainice ale inimii. Culori nevăzute de alb translucid luau forma vie sticlată. Părea că asemeni florilor de gheață mă voi topi și eu, din dragoste. Te vedeam peste tot, în camera oglinzilor, îmi erai tu, tot mai aproape.