Ecouri în noapte...
Aud propriile-mi șoapte ce par ecouri în noapte. Cuvinte nerostite ce-ți stau pe buze le sorbeam să le simt atingerea. În lumina lunii mă așteptau pe mine. Le simțeam ardoarea, picături de ploaie se prelingeau atingandu-le, abia le mai înțelegeam...ploaia stingea focul ce le mistuia. Degetele ți se răsfirau pe clape când îmi spuneai că îți place în liniștea nopții tăcerea. Dorită. Nerostită.