Și atunci cum existați?
În taină un vis s-a desprins din lumea lui. Nestingherit călătorea, întrebând în dreapta și în stânga, pe cine întâlnea, unde e realitatea? Auzisem că ea este cea ce are căutare, că peste zi visul viață n-are.
Oh, tu vis nătâng, în lumea realității tu vrei să pătrunzi? Trezeștete-te din a ta visare, pe aici noi nu visăm.
Și atunci cum existați?
E o existență dură ce nu lasă vise să pătrundă. Realitatea ne-a învățat așa. În realitatea lumii noastre visele nu răzbesc. Tu cum ai îndrăznit?
Eu, să îndrăznesc?! Eu sunt visul! Prin puterea mea vă dezrobesc. Vă dau visarea. Nemărginirea, spuse visul. Și oamenii se retrăseseră. Ce e nemărginirea în fața realității?