Sau o întâmplare. Ăsta nu e un jurnal, pare?! Nu. E doar ceva de peste zi.
Astăzi am vorbit cu o veche cunoștință de a acasă. Întrebări. Cum ești? Ești bine? Sunteți bine toți? Și am auzit de bine. Știți ce mi-a spus? Când ea și prietena ei erau mai mici(eu eram numai cu 4 ani mai mare), ne vedeam pe strada noastră. Pe bancă. Eu le împrumutam cărți. Le spuneam să vină cu un caiet și ceva de scris. Să crie titlul și autorul. Îndemnul de a citi și a însemna.
M-am bucurat mult să aud asta. Uitasem complet. Și uite că și acum fac la fel. Îndemn, văzut și nevăzut, să citești și să vorbești despre carte. Să iți faci însemnări din carte. Să fii parte.