De-ar fi să văd acoperișul lumii nu aș alege muntele deasupra mării, ci marea de nisip, cea fără de apă. Noaptea m-ar acoperi bolta înstelată a cerului taindu-mi răsuflarea cu fiecare stea, iar liniștea s-ar contopi cu uitarea. Deșert arid de ape, lasă-ti dunele să se unduie! Pe aripi purtate de vânt, ai veni cu mine în călătoria fără de întoarcere? În marea de nisip ce-și caută oaza, m-aș undui aidoma să-ți ascult muzica.