A plecat înspre tine și s-a izbit de ceva ce nu știa ce e...sau nu se aștepta. Plecase veselă pe drum, într-acolo unde ar vrea.Nu știa ce să facă, nu putea intra. Să rămână afară, aerul ar sufoca-o, nu-i rezista. Și a venit înapoi la mine. I-am spus să stea cuminte până o fi vremea să mai iasă iar...s-a adâncit de parcă i-ar fi ajuns să mai iasă vreodată. M-a întrebat " tu nu vedeai că nimic nu-l fericea din ce-i spuneai?"
