Îmi e dor de Luceafărul în versuri
De-ai fi cu mine azi ți-aș recita din Eminescu. Sub clar de lună ne-ar vedea, uitandu-ne la aștri. Îmi e dor de tot și toate, de Luceafărul în versuri îmi e tare dor. An de an, acel dor de Eminescu, tace, strigă, plânge a închinăciune, se aude în surdină recitând "Mai am un singur dor". Cum se prind dorurile lui toate în teiul mult iubit, ce frunza-i-n vânturi zboară spre codrii deși, adânci, a nu știu câta oară. Din marea de Luceferi etern îndrăgostiți, se lasă innoptarea, se aud valuri șuierând. Din glasul nopții mă aud pe mine recitând "Luceafărul" în gând.