Fericirea de o zi și încă o zi...plutea pe ape să-și mai ia pe când știa că-i vor fi luate din zile...ce se scurg spre a rămâne. Ar mai ieși în crâng să-și ia roua de dimineață, mai bine nu, o ține strâns fără să mai vadă ce frumos îi stătea...așa frumoasă.
Oglinda străvezie o întreabă..ce face fericirea mea? Mă schimb la față, mai am o clipă și pier, secunda-mi se zbate între cer și ape, e prea departe, pierdute e, De n-o mai știi...mi-a fost fericirea de o zi și încă o zi.