Lasă-mă să zbor. Să fac din noapte zi. Lasă-mă să ating cerul din înaltul norilor. Lasă-mă să te ating prin ploaia ce-ți cade pe umeri. Din ocheanul de lumină ce îți bate în geam să-ți înșir mărgele cât o șoaptă, prinse într-o salbă. Lasă-mă să te ating prin ploaia ce-mi deschide genele în umbra unui sărut. În zborul meu să te intrepătrund, prin ale tale gânduri, tăcerea să-ți ascult. Le-aș da aripi clipelor ce zbor prin văzduh, din lumea lor să își regăsească timpul pierdut. Să preschimb ziua în noapte, din noapte să se facă zi.