"îmi e dor de colinele
ce se-nălțau privindu-te, mi te-nfăsurau în brațe să te strâng mai aproape, să-ți aud suspinele în mirajul lor de șoapte, ce-mi plâng amintirile că te-au dus departe, lăsându-mi vraja ce mă arde, vraja primului sărut..."
Tăcerea în lipsa ta mă tulbură, mă tulbură și mai tare, mă simt cum mă pierd cu firea, mă uit după tine cu zarea. Tu mă vrei întors iubito, din trecutul de coline să-ți cânt din nou..."îmi e dor de colinele ce se-nălțau privindu-te"...mi-au rămas strunele, te simt unduindu-te printre degetele ce ating chitara răsunând... "mi te-nfăsurau în brațe să te strâng mai aproape"...Îl invoc pe cel ce nimeni nu-l știe, viitorul, să vie, să fie... "să-ți aud suspinele în mirajul lor de șoapte"...pe când m-oi întoarce. Prezent al trecutului, din umbre ale zenitului, vă cânt acest cântec să-l dăruiți viitorului! Să mă întoarcă la tine, la prima mea iubire, la prima lecție de istorie, la malul sălciilor plângătoare. Acum toate par a fi duse, să le astâmpăr îți cânt acest cântec...prin corzile chitarei îmi alunecă degetele atingându-te în timp ce m-adoarme. Te văd în vis iubito, în iarba ce se unduie și ea în bătaia vântului ce ne acoperea sărutându-ne... "imi e dor de colinele ce se-nălțau privindu-te..."