De roz și de alb
O primăvară de lalele topise amintirea florilor de gheață și versu-i alb de zăpadă se nuanțase în culoarea pomilor ce dau în floare. Ca un gând desprins dintr-o iluzie, primăvara a descins luând forma unei cupe menite să contopească cele două lumi, ca o pecete pe crestele munților ce doar în vis se ating. Și pomii se întreceau în alb și roz. Lalele galbene dădeau tonul muzicii, și brândușe albe ce nu mai văzusem, albăstrele multe, fără nume, se prindeau printre păpădiile neapărute încă. Clipa înmuguririi se bătea frenetic în așteptarea sunetului primăverii. Mă prindea mirajul lor cu fiecare floare și mugur încolțit. Asemeni florii ce-și caută drum să se deschidă, te căutam și eu în sunetul cuprins de muzică. Ce ne-am fi spus în cuvinte, printre flori și sunete? Și toată această amintire se suprapunea pe amintirea iernii, contemplând. Amestecându-se una cu cealaltă. Le simțeam cum se strecurau printre degete, alintându-mă. Din cupa de lalea curgea iubirea, în cupa de lalea se adâncise dragostea. se prinse ca roua-n fir de iarbă dimineața. De roz și de alb, albastrul de cer se îmbină cu galben de narcise.În joaca lor, printre triluri, mestecenii dau glas înfrunzirii. De roz și verde ne umpleam și noi, adulmecând mirosul florilor de câmp. Todul dă în floare, versul își prindea din zbor culoarea. Un mugur se răsfață încercând să iasă auzind sunetul celor dinaintea lui. De-o parte și de alta verdele străjuiește un petec de cer acoperindu-i imensitatea. Iubisem primăvara de lalele ce-și revărsa peste noi cupa plină de miresme. De roz și de alb mă învăluisem...