Lina's DinCarte

Sfârșit de toamnă...pregătiri de iarnă și focul dintre ele. S-o încălzească ca să o mai ție, să mai rămâie⁠♡

De când cu subiectul tradiții și mit am început să citesc câteva cărți. Vă rog să îmi recomandați și voi ce aș mai putea citi. Sau dacă vreți voi să vă alegeți un "Mit" despre care să vorbiți, ar fi minunat!

O carte care mi-a căzut dragă este cea a lui Mircea Olinescu. Atât de frumos scrie. Și simplu. Ca o poveste e toată cartea. Și cum ăsta seară  încă se mai aprinde pe la sate,  "Focul lui Sumedru"~  legendă și tradiție încă de pe vremea dacilor, veche de mai bine de 2000 de ani, încep cu un citat din cartea lui Mircea Olinescu " Mitologie Românească"

"Legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la El sa le încredinteze cheile vremii, pe Sângeorz si Sâmedru: „Iaca de acum va încredintez voua cheile vremii si la porunca mea aveti sa închideti mai devreme sau mai târziu, vremile anului. Sfintii au primit cheile si unul a plecat în dreapta, si unul în stânga. Când se aude troncanit de broaste, Sângeorzul întinde mâna si ia cheile din mâna lui Sâmedru, si mereu închide iarna cu o cheie, iar cu cealalta deschide primavara, vremurile bune, caci prin glasul broastei a primit o veste si porunca de la Dumnezeu. Când pasarile calatoare sunt duse de la noi, când nu se mai aude troncanit de broasca, Sâmedru întinde mâna si primeste cheile de la Sângeorzul, apoi cu graba închide vremea buna cu o cheie si cu cealalta deschide iarna. Ei poarta cheile la brâu, ca nu cumva sa le fure cineva din usile vremii si sa se joace cu vremea cum le place.”

Ce frumos, nu? Mai are o poveste tare frumoasă despre Dragostea Soarelui pentru Lună⁠♡ O să vă spun despre ea. Da.

În seara ajunului de Sfântul Dumitru, pe dealuri înalte se aprindeau focuri să fie văzute de departe. Nouă focuri se înălțau și se aduna tot satul. Și se spuneau povești. La sfârșitul ceremoniei, tineri băieți și fete săreau peste foc și cine reușea să treacă se casatorea în acel an. Apoi luau acasă tăciune și îl dădeau pământului din livezi pentru roade bogate.

 Legenda spune că un trunchi de brad, bradul fiind considerat sacru de daci, era pus în centru focului și simboliza  moartea zeului și renasterea, "adormirea" și reînnoirea naturii. Refacerea. 

Sursa text:

Mythtologica

Folclor Românesc 

 Sursa imagine: Fotograf Dan Malureanu