Fie și așa
Tu nu mă vrei pe mine. Tu vrei acel ceva ce zace în adânc, încă neștiut, de un alb albastru de satin pur abia atins. Fie și asa. Du-mi suflul poetic spre culme, tine-mi pasiunea în frâu. Fie și așa. Fii Muza mea. Simt cum ne desparte, o mare...într-o parte. De-o parte eu și muzica, de-o parte tu și poezia. Mă pui să aleg între tine și ea. Tu nu mă vrei pe mine. Desi eu te-am ales pe tine, tu o vrei pe ea. Fie și așa. Îți voi cânta. Îți voi dansa. Te voi invoca dimineața să-mi fi inspirația, cum a dat Homer chemarea muzelor din elegii! Muzica divină le cheamă pe toate, cu a lor liră să ne-ncânte noapte de noapte. Îmi aștern pergamentul să curgă versul pe care-l scriu, oh, cum mă inspiri! Muză lirică a poeziei mele de dragoste...tu nu mă vrei pe mine. Tu o vrei pe ea. Fie și așa. Fii Muza mea.