Spirit călător
printre lumi paralele, unde te-ai trezit plutind în derivă, ce loc ți-ai găsit căzând printre ele? Încă viu, îți cauți drumul. El nu există. E când lumină, când beznă, pășești înapoi, nimic înainte. Unde e pasul în doi din plăsmuirea căutării din vis? Să fie viața un vis etern, mereu același vis. Spirit întrupat în chip de om, căzut într-un adânc al existenței, nu te mai găsesc, Imi apari ca o nălucă, de-mi deschid ochii îmi dispari. De mă mișc te pierd din vis, de vorbesc devii o clipă ce se prinde în noianul mării de cleștar. Închis. Și rămân nemișcată, să te pot vedea în visul meu cu ochii deschiși, mereu același vis. Noi doi și marea. Adâncimea ei ne acoperea de vălul lumii unde drumul înainte nu există. Până nu te pierd de tot, găsește-ti coordonatele reîntoarcerii. Drumul de unde ai plecat. Drumul reintoarcerii înapoi la mine. In vis.