Doar pe ea
N-o voi atinge, doar pe ea n-o voi smulge,
Doar pe ea n-o voi rupe din miile de flori,
Doar pe ea, frumoasa mea galbenă lalea.
În primăvara dinaintea iernii noastre, printre grădini pierdute în visare, printre lalele de un roșu aprins, s-a strecurat un galben de lalea râvnit și de Soare. Un galben fără asemănare își deschisese cupa-i înstelată, revărsând amintiri. Un infinit al iubirilor din gradina cu flori, tainic prevestind primăvara din noi. Într-un legănat ușor, mii de lalele se deschiseră în roșu ca de foc. Doar ea nu era. Pierdută-n astă primăvară, o căutasem amândoi. Unde ești frumoasa mea, de nu te mai văd? Mai e încă primăvară. Poate ai să-mi mai vii. Doar pe ea n-o voi frânge din pământ în apă pentru o zi. Doar pe ea, frumoasa mea galbenă lalea.