E o ploaie de vară
ce caldă s-a pornit să danseze pe-afară dansul ploii ce cade într-un ritm al fericirii.
O urmez nesăbuit în dansul ei de neoprit, le zâmbesc trecătorilor grăbiți ce se uită cu uimire și se întreabă - Oare ce-o fi pățit? Sunt fericit.
Mă las purtat de dansul ei nocturn, picături calde mă-nvăluie. Jucăușă cum e mă invită s-o dansez. Cum mă poartă aidoma ei într-un dans al ploii! In pași de dans le zâmbesc trecătorilor grăbiți ce se uită cu uimire și se întreabă - Oare ce-o fi pățit? Sunt fericit.
Din sunetul repetitiv al picăturilor de ploaie s-a ivit un cânt ce nu-l știam, era un sunet al muzicii ce ploaia și-l dorea să-l cânt cu ea. Și ne-am pornit amândoi să cântăm un cântec al ploii. Le zâmbesc dansând trecatorilor grăbiți, salutându-i cântând. Cu uimire se opresc să mă vadă și se întreabă - Oare ce-o fi pățit? Sunt fericit.
E o ploaie de vară ce caldă s-a pornit în dansul ei să cadă. Le zâmbesc trecătorilor dansând. Sunt îndrăgostit.