Lina's DinCarte

Nu am ales întâmplător titlul "Soarele și Luna". Am citit cartea ~Mitologie românească" de Marcel Olinescu până la "Dragostea Soarelui". Și m-am oprit ca să vă spun de ea! Ce poveste frumoasă♡

Imaginea aleasă este o nuntă țărănească. Nu are legătură. Poate doar că și soarele vroia nuntă, vroia Soarele, Luna ca mireasă.

Și a creat Dumnezeu Pământul, era mulțumit. Doar că nu era lumină, oamenii și ființele nu se puteau vedea între ei. Atunci se făcu Lumină, crease Soarele. 

"[...]De aceea, omul în nătângia lui, face cele mai multe blăstămă ții noaptea, crezând că astfel nu-l va vedea Dumnezeu."

"Soarele locuiește într-un palat de cristal in cerul cel dintâi.[...]Se spune că 12 voi îi trag carul, dimineața când pleacă de acasă, până ajunge la crucea cerului de amiazăzi.[...] După asta își urmează călătoria pe tărâmul celălalt pe dedesubt, înconjurând pământul pe la marginile lui, până ajunge iar la răsărit, unde sosește dimineața și își reia calea din ajun." Ce frumos, nu? E ca un basm♡

Nu pot sa citez toată cartea! Toată aș scrie-o. O să fac un rezumat și revin. Da' cum scrie autorul e atât de frumos. Cuvânt cu cuvânt!

Soarele și Luna. Luna, frumoasă mea dintotdeauna. Iubită de soare. Ce poveste!

Fiind tot plecat de acasă era greu s-o întâlnească. Și așa a fost lăsat, Luna tot în urma lui să fie, Soarele cuprins de dor tot fuge după ea s-o ajungă fiind mistuit de un foc și de un dor nestins. Legenda spune că atunci când o v-a îmbrățișa se va sfârși Lumea " căci așa e dat, va sfârșitul să vie când dorul își astâmpăra focul. 

Zice-se că era o frumoasă fecioară, numita Ileana Cosânzeana, ea rămas mândră și rece. Dragostea dintre ei nu mai trece.

"Tu Ileana. Cosânzeana,

Sufletel fara prihana,

Si tu Soare luminate

Dar sa fiti tot despartiti -

Zi si noapte plini de dor

Arsi de foc nestingator -,

Trupusor fara pacate,

Cu ochii sa va zariti,

Vecinic sa va alungati,

Cerul sa cutreierati

Lumile sa luminati!"